Articole, Reviews

La airsoft | în tufiș

Ca orice dementă respectabilă ce sunt, acum mulți ani, când aveam încă naivitatea în traistă, mă hotărăsc să mă duc la airsoft cu un prieten. N-avem armă pe atunci, echipament din părți și nici mare habar cu ce se mănâncă. Dar, ca să mă asigur că nu duc ca vaca la pășune, îl sun pentru a 3-a oară pe amicul meu să-l întreb: „Bă, cu ce mă îmbrac? Tre’ să iau ceva? Mai vin și alte fete?”. El, băiat finuț zice: „Da mă, nu te mai fute atâta-n griji! Ia-ți ceva lejer, alergăm o dărabă prin pădure, nu te mai trage atâta pe posterior”. N-a zis el posterior, dar nici „cur” nu vroiam să scriu taman din primu’ paragraf.

Bun, decid să mă îmbrac responsabil, nu de alta, dar de fluieratul muncitorului care „te-ar…dacă te-ar…, dar nu se poate că-i cu bidineaua în mână!” nu vroiam să fie cazul. Îmi pun frumos colanții negrii de sală, bocancii de munte, tricoul, ală larg de-l porți în casă, parul în coadă / freza antilabă și eram gata.

Am citit pe diagonală scenariul de joc (vă povestesc în alt articol care-i fază și cu ălă) și mă duc să mă-ntâlnesc cu amicu’ ăsta a meu, că aveam de mers cu mașina până la teren. Când ajung…mi se înmoaie anvelopa.

Cum să vă zic, n-am io treabă cu flăcăi mulți pe metru pătrat, dar când i-am văzut pe ăștia, câtă frunză, câtă iarbă, 50 de bucăți, echipați de război și puși pe căsăpit căprioare, parcă mi-o pierit chefu’ de făcut jogging prin pădure, mai ales că aveam așa o senzație că urma să fiu carnea de tun.

Alte fete? Da, da, hăpt din părți! Alți începători? Unu’ de dor! Bine, mai erau doi începători, vai de mama lor, da am zis că-s inofensivi și nu se pun. Restul, toată armata ,,This is Spaaartaa!” care-și încărcau armele cu spor.

Stau ce stau, vine lideru’ clubului la mine, Cinefil cum i se mai zice, ditamai omu’, liniștit de fel și trecut prin viață, care mă întreabă senin: „Prima dată?”. Io, dau din cap că da. Mă măsoară de sus în jos și de jos în sus, dă din cap în semn de dezaprobare pentru ținută mea de „Toamnă-vară, pădure-arme, să vezi ce mi-o iau io în freză azi.” și îmi zice: „Hai să-ți dau ochelarii și arma!”. Cuminte, ca mielu’ după mere, mă execut. Îmi face instructajul de safety și încheie cu: „Botniță vrei?”. Eu în gându’ meu: „Ptu drace, io știu că e prima dată, da fix așa…ne-o dăm direct în BDSM?”, dar îi răspund politicos „Nu, mulțumesc.”

Se uită mirat la mine, dă iar din cap în semn de dezaprobare și începe să strige în jur: „Hai la briiiieeefffing!!!”. Și uite așa, la un semn deschisă-i calea, toată cohorta răsfirată de masculi, începe să se adune în jurul lui. Mă priveau cum privesc eu pițipoancele pe tocuri cui, pe pavajul din Centrul Vechi, vineri seara.

Nu mai zic că au început să vorbească cu termeni de-ai lor, de „CQB” și „respawn” și „capturare de obiectiv” și „care nu aveți MultiCam în partea aia” și „FARC în cealaltă” și puli în beci să-i ia cu mătura, că n-am înțeles nimic.

Pe de altă parte, n-aveam de gând să fiu singura prințesă care întreabă. M-am auto-îmbărbătat cu un clasic „Cin’ te-a pus Mirandolo?” și fix când credeam că am un plan, se întoarce liderul la mine și-mi zice: „Tu păzești bomba!”. „Hă? Io păzesc ce?” și evident, iar m-am trezit că merg după el, ca mielu’ după mere. Îmi arata relaxat bomba și-mi zice că o să vină din toate părțile și: „Pe care îi vezi că vin…pac, pac, îi elimini!”

Bombănind și îndreptându-mă spre copaci eram: „Da, da, fix, fix, pac, pac, cum căcat pornesc arma asta?”. Pâna la urmă, îmi găsesc tufișul perfect, mă pitesc bine, îmi fac mătănile și aștept.

Păi nu vă zic, când au dat ăștia năvală, chiar că au dat din toate părțile. Iar eu, cum nu fac discriminare în general și pe modul total de panică, am împărțit la dragoste cu bile, tuturor.

Dupa 15 minute, chiar începuse să-mi placă. Eram pe final de joc, nu mi-am luat-o de la nimeni, bomba era safe, chiar e lux la airsoft. Nici bine n-am terminat de savurat momentul, că simt așa, o ropotă de bile, un botez ușor cu vânătăi pe picioare, apoi pe buci, urcând pe spate, până-n ceafă. Nu, nu…nu era semi-auto ca să fie finuț, direct full-auto, nici long range să nu simt bilele, close quarter, să fie sigură treaba. Și ce mă gândesc: „Hai că mă întorc la om, să audă când zic MOOOORRRRT și să nu mai tragă.” Ei na, detalii. Mai țineți minte băieții ăia doi? Ăia, inofensivii, vai de mama lor? Ei bine, era unul din ei, care, probabil tot din panică, trăgea țucuț maiu’, clopotul la surd.

Așa că eu, fără botniță, parțial întoarsă spre el, apuc să zic un ultim „mor…t”, înainte să-mi iau o rafală bună în gură și un instant botox de tufiș. Se încheie între timp și primul joc.

Și uite așa, una bucată, singura fată din teren, iese frumos de după corciuri, cu buzele umflate și roșii, frecăndu-și bucile că de la colanții vieții mă pișcau toate treburile, urmată de încă 3 băieți, 4 dacă-l numeri și pe ăla care m-a căsăpit.

Lideul, mă vede, mă măsoară de sus în jos și de jos în sus, dă din cap și zice: „Da…ce-ai făcut domnișoară în tufiș, cu băieții?”. „Am făcut pe mama dracu’, mi-am luat-o în gură, ce să fac!”. El, relaxat și la fel de calm, îmi zice: „Așa-i la airsoft.”

Apoi, în același stil al lui, strigă una bună către pluton: „Băieți, 5 minute pauză și apoi dăm start la următorul joc.”, asta nu înainte de a se întoarce la mine, cu un zâmbet șiret și o replică celebră: „Domnișoara, botniță?”

Respawn!

Articol de Simon Simona aka ‘Simi’.

Sursa original: https://taktical.ro/2017/04/24/la-airsoft-in-tufis/ 

en_USEnglish
en_USEnglish