Articole, Reviews

La airsoft | în tufiș

Ca orice dementă respectabilă ce sunt, acum mulți ani, când aveam încă naivitatea în traistă, mă hotărăsc să mă duc la airsoft cu un prieten. N-avem armă pe atunci, echipament din părți și nici mare habar cu ce se mănâncă. Dar, ca să mă asigur că nu duc ca vaca la pășune, îl sun pentru a 3-a oară pe amicul meu să-l întreb: „Bă, cu ce mă îmbrac? Tre’ să iau ceva? Mai vin și alte fete?”. El, băiat finuț zice: „Da mă, nu te mai fute atâta-n griji! Ia-ți ceva lejer, alergăm o dărabă prin pădure, nu te mai trage atâta pe posterior”. N-a zis el posterior, dar nici „cur” nu vroiam să scriu taman din primu’ paragraf.

Bun, decid să mă îmbrac responsabil, nu de alta, dar de fluieratul muncitorului care „te-ar…dacă te-ar…, dar nu se poate că-i cu bidineaua în mână!” nu vroiam să fie cazul. Îmi pun frumos colanții negrii de sală, bocancii de munte, tricoul, ală larg de-l porți în casă, parul în coadă / freza antilabă și eram gata.

Am citit pe diagonală scenariul de joc (vă povestesc în alt articol care-i fază și cu ălă) și mă duc să mă-ntâlnesc cu amicu’ ăsta a meu, că aveam de mers cu mașina până la teren. Când ajung…mi se înmoaie anvelopa.

Cum să vă zic, n-am io treabă cu flăcăi mulți pe metru pătrat, dar când i-am văzut pe ăștia, câtă frunză, câtă iarbă, 50 de bucăți, echipați de război și puși pe căsăpit căprioare, parcă mi-o pierit chefu’ de făcut jogging prin pădure, mai ales că aveam așa o senzație că urma să fiu carnea de tun.

Alte fete? Da, da, hăpt din părți! Alți începători? Unu’ de dor! Bine, mai erau doi începători, vai de mama lor, da am zis că-s inofensivi și nu se pun. Restul, toată armata ,,This is Spaaartaa!” care-și încărcau armele cu spor.

Stau ce stau, vine lideru’ clubului la mine, Cinefil cum i se mai zice, ditamai omu’, liniștit de fel și trecut prin viață, care mă întreabă senin: „Prima dată?”. Io, dau din cap că da. Mă măsoară de sus în jos și de jos în sus, dă din cap în semn de dezaprobare pentru ținută mea de „Toamnă-vară, pădure-arme, să vezi ce mi-o iau io în freză azi.” și îmi zice: „Hai să-ți dau ochelarii și arma!”. Cuminte, ca mielu’ după mere, mă execut. Îmi face instructajul de safety și încheie cu: „Botniță vrei?”. Eu în gându’ meu: „Ptu drace, io știu că e prima dată, da fix așa…ne-o dăm direct în BDSM?”, dar îi răspund politicos „Nu, mulțumesc.”

Se uită mirat la mine, dă iar din cap în semn de dezaprobare și începe să strige în jur: „Hai la briiiieeefffing!!!”. Și uite așa, la un semn deschisă-i calea, toată cohorta răsfirată de masculi, începe să se adune în jurul lui. Mă priveau cum privesc eu pițipoancele pe tocuri cui, pe pavajul din Centrul Vechi, vineri seara.

Nu mai zic că au început să vorbească cu termeni de-ai lor, de „CQB” și „respawn” și „capturare de obiectiv” și „care nu aveți MultiCam în partea aia” și „FARC în cealaltă” și puli în beci să-i ia cu mătura, că n-am înțeles nimic.

Pe de altă parte, n-aveam de gând să fiu singura prințesă care întreabă. M-am auto-îmbărbătat cu un clasic „Cin’ te-a pus Mirandolo?” și fix când credeam că am un plan, se întoarce liderul la mine și-mi zice: „Tu păzești bomba!”. „Hă? Io păzesc ce?” și evident, iar m-am trezit că merg după el, ca mielu’ după mere. Îmi arata relaxat bomba și-mi zice că o să vină din toate părțile și: „Pe care îi vezi că vin…pac, pac, îi elimini!”

Bombănind și îndreptându-mă spre copaci eram: „Da, da, fix, fix, pac, pac, cum căcat pornesc arma asta?”. Pâna la urmă, îmi găsesc tufișul perfect, mă pitesc bine, îmi fac mătănile și aștept.

Păi nu vă zic, când au dat ăștia năvală, chiar că au dat din toate părțile. Iar eu, cum nu fac discriminare în general și pe modul total de panică, am împărțit la dragoste cu bile, tuturor.

Dupa 15 minute, chiar începuse să-mi placă. Eram pe final de joc, nu mi-am luat-o de la nimeni, bomba era safe, chiar e lux la airsoft. Nici bine n-am terminat de savurat momentul, că simt așa, o ropotă de bile, un botez ușor cu vânătăi pe picioare, apoi pe buci, urcând pe spate, până-n ceafă. Nu, nu…nu era semi-auto ca să fie finuț, direct full-auto, nici long range să nu simt bilele, close quarter, să fie sigură treaba. Și ce mă gândesc: „Hai că mă întorc la om, să audă când zic MOOOORRRRT și să nu mai tragă.” Ei na, detalii. Mai țineți minte băieții ăia doi? Ăia, inofensivii, vai de mama lor? Ei bine, era unul din ei, care, probabil tot din panică, trăgea țucuț maiu’, clopotul la surd.

Așa că eu, fără botniță, parțial întoarsă spre el, apuc să zic un ultim „mor…t”, înainte să-mi iau o rafală bună în gură și un instant botox de tufiș. Se încheie între timp și primul joc.

Și uite așa, una bucată, singura fată din teren, iese frumos de după corciuri, cu buzele umflate și roșii, frecăndu-și bucile că de la colanții vieții mă pișcau toate treburile, urmată de încă 3 băieți, 4 dacă-l numeri și pe ăla care m-a căsăpit.

Lideul, mă vede, mă măsoară de sus în jos și de jos în sus, dă din cap și zice: „Da…ce-ai făcut domnișoară în tufiș, cu băieții?”. „Am făcut pe mama dracu’, mi-am luat-o în gură, ce să fac!”. El, relaxat și la fel de calm, îmi zice: „Așa-i la airsoft.”

Apoi, în același stil al lui, strigă una bună către pluton: „Băieți, 5 minute pauză și apoi dăm start la următorul joc.”, asta nu înainte de a se întoarce la mine, cu un zâmbet șiret și o replică celebră: „Domnișoara, botniță?”

Respawn!

Articol de Simon Simona aka ‘Simi’.

Sursa original: https://taktical.ro/2017/04/24/la-airsoft-in-tufis/ 

Articole, Reviews

Când vrei la airsoft | da’ nu știi de unde s-o apuci

Eu zic că cel mai bine e să apuci o armă, preferabil pe a ta, că e dubios s-o motroșești pe a altuia. Acum, nici dacă-ți iei armă fără să fi mers măcar la câteva jocuri, doar ca să nu te simți stingher, nu-i treabă.

Lăsând gluma la o parte, airsoft-ul e un joc foarte fain, dacă te prinde, iar pe mine m-a cam prins acum 6 ani, de când cu primul joc când mi-am luat-o în căpătână. Dragoste la primul foc, chiar dacă ne-am mai ciondănit noi pe parcursul anilor și am înșelat-o cu alte îndeletniciri cotidiene.

Spre deosebire de alte hobbie-uri pe care le-ai putea avea dacă te plictisești prin București, airsoft-ul este puțin mai mult decât un joc. Ai și oleacă de strategie și puțină coordonare / orientare în spațiu, îți trebuie și anduranță fizică și câteva cunoștințe tehnice. Nu mai vorbesc că tre’ să te ducă puțin bibilicasă nu mori din 10 în 10 minute și să te duci ca mutu’ 2 km până la baza de respawn. Și dacă ai senzația că o să te bați cu toți plictisiții de viață care n-au ce face cu banii și timpul liber sau care n-au făcut armata și habar n-au de capul lor, îți zic de pe acum că nu e chiar așa. În funcție de clubul pe care îl alegi, o să descoperi că joci cot la cot cu alde X din trupele nu știu care sau alde Y care a fost în misiuni și nu-s toate așa cum par la prima mână.

În plus, alergi ca dementul ore bune de nu-ți mai trebe’ abonament la sala și nici timp să te plictisești nu prea ai. Vei fi prea concentrat să nu ți-o iei în freză sau, în funcție de experiență, s-o dai și tu la cât mai mulți. Partea faină e că după fiecare joc, se lase cu caterincă, că așa-i între băieți.

Ca orice sport însă, aici nu te costă atât de mult să faci parte dintr-un club, cât te costă echipamentul și „jucăriile”, cum le alintă băieții de la mine, pe care o să vrei să le ai dacă te apuci serios de treabă. Cumva o vei face natural, pentru că o să ajungi singur la concluzia că joci mult mai eficient daca ai și cu ce. În plus, nici nu o să-ți convină să fii singurul cu Dacie (netunată desigur) într-un raliu în care toată lumea are Ferrari.

Bun, hai să zicem că ai fost o dată, ți-a plăcut și vrei să te bagi serios în relație. Ce-ți iei prima dată și unde te înscrii?

Nu știu alții cum au facut, însă eu am început la H.A.T. (Harcore Airsoft Team) – http://cshat.ro/, unul dintre cele mai vechi cluburi din capitală și din 2012 sunt tot acolo.

Pentru că n-avem io bugete de cheltuit în primii ani, împrumutam arma de la un prieten, echipamentul de la altul, ochelarii îi aveam obligatoriu și nelipsita botniță de care nu m-am mai despărțit după experiența de la primul joc.

Prin urmare, 5 lucruri pe care îi bine să le ai când te apuci sunt:

  1. Ochelarii
  2. Echipamentul
  3. Bocancii
  4. Arma
  5. Botnița

1. OCHELARII sunt obligatorii, indiferent că ești veteran sau doar la primul joc. Nu știi niciodată când se trezește unul să-ți intercepteze direcția ta oculară cu o bilă, așa că n-are rost să riști aiurea. Plus că nici nu te lasă să faci așa pe Van Damme-ul pe teren.

Cei mai ieftini și cât de cât OK (cam 15 lei) îi găsești la Decatlon și sunt clasicii ochelari semi-transparenți de ciclism. Dezavantajul este că nu sunt facuți pentru așa ceva și o să te scoată din minți faptul că se aburesc foarte ușor în timpul jocului. Așa că cel mai bine e, chiar dacă scoți puțin mai mult din buzanar, să-ți iei unii de la un magazin specializat cum este https://gunfire.pl/main-eng.html. Te vor duce undeva la un 70 sau 118 euro.

2. ECHIPAMENTUL. La primele jocuri, mai toată lumea vine cu ceva sport – haine largi, lejere, culori care să nu atragă atenția. Nu degeaba majoritatea echipamentelor armatei sunt în mixuri de culori care îi ajută să se camufleze cât mai bine în mediul înconjurător.

Prin urmare, ca să te plămădești bine la jocuri de pădure sau la alte jocuri CQB (close quarter battle), nu-ți lua fosforescentele din anii ‘90 aiurea.

Când vrei să-ți dai level up, va trebui totuși să-ți iei un echipament cum trebuie.

La H.A.T. echipamentul oficial este MultiCam-ul (Multi-Environment Camouflage – cum au soldații americani) și ca să devii membru este necesar să-l ai. La jocuri însă, vei întâlni și echipament de tip Woodland (cum au Vânătorii de munte).

Pantalonii și camasă basic te vor duce undeva între 150-250 lei. Diferă și aici prețurile în funcție de tipul de pantaloni și alte nebunii. Unii au apărătoarea de genunchi încorporată, alții nu o au și va trebui să o iei separat. Daca vrei și vestă, deja o dai semi-profi, însă vei scoate si pentru aia, în funcție de model cam tot pe acolo.

3. BOCANCII e indicat să fie de munte, cu talpă groasă. O data pentru că vei juca pe tot soiul de terenuri accidentate și nu vrei să te pupe nimic ascuțit în talpă și doi, au flexibilitatea și anduranța de care vei avea nevoie indiferent de teren sau condiții meteo.

Când te hotărăști că vrei ceva mai bun, poți opta pentru tactical boots care te duc undeva la 88 de euro.

4. ARMA este cel mai important lucru. Va fi jucăria ta și instrumentul muncii în orice joc, însă la fel ca-n viață, tre’ să pipăi mai multe până să-ți găsești aleasa. Ceea ce este și indicat să faci. Tragi cu mai multe modele, testezi, vezi care e pentru tine, dupa care faci investiția.

Faza cu testarea e oricum feblețea băieților înainte de fiecare joc, deci vei avea ocazia să vezi mai multe modele și la alții. La primele jocuri dacă n-ai armă, primești oricum de la club una pentru jocul respectiv, așă că vei avea ocazia să încerci replicile și așa.

În final BOTNIȚA – bodyguard-ul tău de față în timpul jocului. Dacă vrei musai să o arzi ca mine la primul joc, în care am zis că-i pentru fricoși și femei gravide, ai și opțiunea asta, însă nu ți-o recomand.

Închei prin a spune că, deși ai mult mai multe beneficii dacă faci parte dintr-un club, să nu-ți imaginezi că e ușor să intri. Dacă vrei doar o experianță de câteva jocuri, atunci nu e cazul să-ți bați capul cu nimic, doar să respecți regulile jocului și să te simți bine. Dacă vrei însă să joci cu recurență, la H.A.T. ai nevoie de 3 semnături: de la Cinefil, a.k.a. liderul suprem și fondatorul clubului care se asigura ca ai echipamentul & arma aferentă, Kuminte care se asigură că ai disciplina necesara la joc și Ganz cu care vei face antrenamentele de instruire ca să poți să joci oficial și tehnic ca un membru H.A.T.

Până una-alta,

Respawn!

Articol De Simon Simona aka “Simi”
Sursa articol: HTTPS://TAKTICAL.RO/2017/05/08/CAND-VREI-LA-AIRSOFT-DA-NU-STII-DE-UNDE-S-O-APUCI/
en_USEnglish
en_USEnglish